Ciocănitoarea neagră

Este o specie de ciocănitoare de talie mare. Ambele sexe au penajul negru aproape complet. Masculul are o pată roșie, mai evidentă, pe cap. La femelă, pata roșie este mai mică.

Specia cuibărește pe o arie foarte largă, din vestul Europei, până în extremul orient. În România, ciocănitoarea neagră cuibărește pe întreg teritoriul țării, din zona Deltei Dunării, până în zonele montane.
Specia este sedentară, făcând deplasări, în general, reduse, mai frecvente la exemplarele tinere.
Ciocănitoarea neagră are o distribuție destul de uniformă în Transilvania, zonele montane, Subcarpați și nordul Dobrogei, inclusiv Delta Dunării.

Existenţa arborilor bătrâni și a lemnului mort influențează pozitiv prezența speciei. Cuibărește într-o gamă foarte largă de habitate: forestiere, parcuri, grădini, livezi. Deşi preferă habitate cu abundență de arbori, poate cuibări și în copaci izolați sau aliniamente, inclusiv zăvoaie .
Ciocănitoarea neagră este preponderent insectivoră, furnicile, larve sau adulţi, reprezentând o parte semnificativă a dietei ei. De asemenea, consumă insecte şi larve care se găseşte sub scoarţa arborilor şi în lemn. Rar, se hărneşte cu melci sau fructe.

Perioada de reproducere poate începe devreme, în luna martie, iar depunerea ouălor are loc începând cu luna martie, în zonele joase, până în mai, în zonele înalte. Femela depune 2-6 ouă, pe care masculul le cloceşte noaptea. Incubarea durează 12-14 de zile. Puii devin zburători la 24-31 de zile. Cuiburile sunt amplasate în scorburi excavate în trunchiul arborilor înalți, conifere sau foioase.

După: www.pasaridinromania.sor.ro

Sursa foto: www.wikipedia.com