Tel: +40 359 410556 E-mail: contact@capdd-bihor.org

Îmbunătățirea stării de conservare a biodiversităţii în ROSPA0115 Defileul Crişului Repede – Valea Iadului prin elaborarea planului de management

Proiect cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operațional Infrastructura Mare 2014-2020.

Dec 27, 2019

0
Şorecarul comun

Şorecarul comun

Pasăre răpitoare de talie medie spre mare. Dimensiunea femelelor este ușor mai mare. Lungimea corpului este de 48 – 56 de centimetri şi are o greutate medie de 525 – 1183 grame. Anvergura aripilor este cuprinsă între 110 – 130 centimetri.

Specia are o distribuție largă în special în Europa, din zona Mediteranei până în Scandinavia. În est cuibărește până zonele centrale ale Asiei (Mongolia). În România şorecarul comun cuibărește pe o arie largă, din Delta și Lunca Dunării, până în zonele montane înalte. Cuibărește în zone forestiere, în special păduri, dar și plantații cu suprafețe forestiere mai mari, în zone în care există suficiente spații deschise în imediata apropiere: pajiști, pășuni, terenuri agricole, pe care le folosește pentru hrănire.

Se hrănește în special cu mamifere mici dar și reptile, păsări de talie mică sau insecte, pe care le vânează zburând la punct fix, la o înălțime de câțiva metri. Ocazional consumă și cadavre, în special pe timpul iernii. Populația mondială a speciei este estimată la 2.170.000 – 3.690.000 de indivizi. Cea europeană este estimată la 814.000 – 1.390.000 perechi. Tendința la nivel european este stabilă. Specia este clasificată ca având „risc scăzut”. În România, populația estimată este de 20.000 – 50.000 de perechi.

Perioada de reproducere începe în lunile martie-aprilie. Depunerea ouălor are loc începând cu sfârșitul lunii martie. Femela depune 2-4 ouă, pe care le cloceşte timp de 33-38 de zile. Puii părăsesc cuibul după 50 – 60 de zile. Perechile cuibăresc izolat. Şorecarul comun își construiește cuibul în interiorul suprafețelor forestiere, însă la distanță mică de lizieră. Cuibul este masiv, amplasat la înălțime, în bifurcația crengilor, este construit din crengi și resturi vegetale. O pereche poate avea mai multe cuiburi, pe care le utilizează alternativ. 

Principalele amenințări sunt reprezentate de distrugerea locurilor de amplasare a cuiburilor și deranjul în perioada de cuibărit. Intervențiile forestiere vizează cel mai frecvent arborii maturi de dimensiuni mari, tocmai cei folosiți frecvent pentru amplasarea cuibului. Extragerea sistematică a acestora are un efect negativ sever asupra populației. De asemenea, intervențiile silvice în perioada de cuibărit din apropierea zonei cuibului au ca efect părăsirea acestuia. Suplimentar, intensificarea agriculturii, în special prin creșterea monoculturilor și folosirea pesticidelor pentru distrugerea rozătoarelor, pot duce la reducerea populației pe termen lung.

După: www.pasaridinromania.sor.ro