Ciocârlia cuibărește între lunile aprilie și august, având până la 4 ponte într-un singur sezon.
Perechile monogame se formează relativ devreme, în lunile martie-mai.
Dansul nupţial al speciei este foarte spectaculos: ambii parteneri se înalță de la sol, ajungând și până la 50-100 de metri. În ascensiune, păsările efectuează piruete, una în jurul celuilalte, se urmăresc, cântând în același timp, pe diferite triluri. Partenerii coboară apoi spre sol, cu pauze de plutire în aer.
Cuibul ciocârliei este construit direct pe sol într-o adâncitură căptușită cu frunze și paie, partea interioară având și material mai fin, precum păr, pânze de păianjen etc.
Ambii parteneri au grijă de pui, hrănindu-i cu insecte și semințe.
Toamna ciocârlia devine tăcută și se adună în stoluri mici, mai ales pe miriști.
Ciocârlia este, în general, asociată cu terenurile agricole, însă utilizează o gamă foarte variată de habitate deschise pentru cuibărire. Ea poate fi întâlnită în zone de mlaștini sărăturate și zone costiere pentru pășunat, pajiști sau pășuni dar și în ariile pășunate intensiv din zonele montane.
Specia se hrănește în zone cu vegetație mică. O dată ce culturile agricole, respectiv, vegetația ating o înălțime mai mare, devin mai puțin propice pentru ciocârlii.