Tel: +40 359 410556 E-mail: contact@capdd-bihor.org

Îmbunătățirea stării de conservare a biodiversităţii în ROSPA0115 Defileul Crişului Repede – Valea Iadului prin elaborarea planului de management

Proiect cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operațional Infrastructura Mare 2014-2020.

Jan 22, 2021

0
Pescăraşul albastru – să nu uităm

Pescăraşul albastru – să nu uităm

Pescăraşul albastru cuibăreşte oriunde găseşte apă limpede, de preferinţă stătătoare sau lent curgătoare, cu peşti mici şi suficiente locuri de pândă. În perioada de reproducere preferă apa dulce faţă de cea sărată sau salmastră. Habitatele preferate pentru cuibărit sunt pâraiele, râurile mici şi canalele cu maluri abrupte şi nisipoase în care îşi sapă cuibul.

Hrana principală a speciei este compusă din peşti mici de apă dulce, insecte acvatice şi peşti marini. Mai rar, consumă şi crustacee, moluşte, insecte terestre sau amfibieni. Vânează plonjând cu capul în jos către pradă, lansându-se din locurile de pândă care se află pe ramurile tufişurilor sau ale copacilor ce atârnă deasupra apei. Poate fi observat atacând şi după scurte zboruri deasupra apei.

Deşi longevitatea maximă cunoscută în sălbăticie este de 21 de ani, numai un sfert din adulţi trăiesc mai mult de un sezon.

Specie monogamă şi teritorială, Pescăraşul albastru necesită zilnic un aport de hrană echivalent cu 60% din greutatea corporală, ceea ce presupune controlul unei suprafeţe întinse de apă, între 1 şi 3,5 km.

Masculul şi femela contribuie la săparea cuibului, a cărei galerie de acces poate atinge până la un metru lungime. La capătul acestia se află o cameră mai largă, rotundă, în care femela depune ouăle. Cele 6-7 ouă sunt clocite, pe rând, de ambii părinţi. Puii rămân în cuib între 24 şi 27 de zile. Pe măsură ce cresc, progeniturile vin tot mai aproape de capătul tunelului, pentru a fi hrăniţi. În condiţii favorabile, specia poate să aibă chiar şi trei generaţii de pui pe an.