Ghionoaia – să bată darabana

În România este o specie des întâlnită, în unele zone fiind considerată chiar comună. Se estimează că în ţara noastră cuibăresc circa 50.000 de perechi, reprezentând populaţia cea mai mare de pe continent.

Ghionoaia sură preferă pădurile de foioase din regiunile colinare şi muntoase, fiind prezentă în special în pădurile de fag sau stejar. Fiindcă preferă pădurile mai umede, cuibăreşte adeseori în apropierea unor cursuri de apă. Aşa se explică faptul că în zonele de luncă pot fi întâlnite populaţii importante. Păşunile împădurite reprezintă un habitat secundar pentru Ghionoaia sură, iar specia este considerată specie-indicator pentru calitatea habitatelor forestiere.

Interesant este că Ghionoaia sură doarme noaptea în scorburile copacilor. Nu se teme foarte tare de om. Atunci când se simte în pericol pasărea se ascunde în spatele trunchiurilor de arbori, unde poate să stea nemişcată chiar şi 30 de minute.

Ghionoaia sură este o specie monogamă, solitară şi teritorială, apărându-şi agresiv teritoriile care au resurse bogate în furnici. Zonele extinse de hrănire, 50-100 de hectare, sunt revendicate prin cântec şi baterea darabanei. Această ciocănire este efectuată de obicei pe un copac mare şi uscat, care este folosit ca rezonator. Loviturile, executate cu ciocul ei puternic, sunt extrem de rapide, 20-40 pe secundă!